Un motor numit dorință de victorie

Ciclismul mondial reușește să sfideze, încă o dată, legile fizicii, căci deși nu stă pe o intersecție tectonică, cutremure au loc mai mereu în acest areal. Rumoarea se leagă de găsirea metodelor pentru îmbunătățirea performanței, dar acum singura doză este cea de ironie-cinism, pentru că cel puțin de această dată corpul sportivului a fost cruțat de prezențe sintetice. S-a trecut la episodul următor, unde sunt instalate motoare în cadrul bicicletei. Diabolic? Meschin? Cu riscul de a șoca, aș plasa întâmplarea undeva între previzibil și normal, cu câteva amendamente.

ciclo

În principal, vorbim despre doi piloni – tehnologie și natură umană. Să le luăm pe rând. Tehnologia. Domeniul acela care progresează constant, de fapt într-un ritm nemaiîntâlnit în istoria de până acum a omenirii, de cele mai multe ori cu consecințe dintre cele mai faste. Progresul tehnologic, dublat de eficiența economică a unei biciclete a dus la biciclete cu motor electric, care momentan sunt pe val în Europa de Vest și, probabil, vor câștiga teren semnificativ în anii ce vor urma. Și la fel de bine cum s-au creat biciclete electrice pentru „civili”, existau resursele și motivele necesară să se „importe” puțin ajutor tehnologic și la cei care își câștigă existența din ciclism. Avem schimbătoare electrice. Avem schimbătoare electrice wireless. GPS-uri incorporate cu mii de funcții. Mai au puțin și apar și ochelarii cu heads-on display, în variantă accesibilă tuturor. Tehnologia e peste tot în lumea bicicletei. De ce ne miră apariția unui motor în cadrul bicicletei, capabil să pună și el câțiva wați la bătaie? Ar trebui să ne mire că abia acum a apărut, mai degrabă.

Punctul doi. Natura umană. Unii ar face orice ca să câștige. O-R-I-C-E. În ciclism, au fost chiar capabili să transporte prezervative cu urină curată, îndesate în propriul anus pentru a avea material de probă negativă la control. Alții și-au dezvoltate mini-laboratoare medicale acasă la ei. Alții și-au pus nevestele sau prietenele să le plimbe sarsanaua cu „bunătățuri” pe urmele lor, în timpul curselor. Aceștia sunt doar unii dintre cicliști. Din cauza lor trag ponoasele tot restul. Dar asta e altă poveste. Însă lumea sportului nu mai e demult sat fără câini și cei care îndoaie regulile până le rup, dau socoteală.

Deci, tehnologie care permite și dorință exacerbată de victorie, plus puțin din gândirea „n-au cum să mă prindă”. Nu e nimic altceva decât o rețetă clasică de fraudă, nu e nimic mai brutal sau mai malefic decât am văzut până acum din partea unor sportivi. Tentația a fost prea mare. Toți vor victoria. Unii merg departe, alții până la capăt. Alții scurtează traseul. Unii scapă, pe când alții sunt prinși. Vreo diferență față de alte aspecte ale vieții? Fără a se alarma inutil, fără a dramatiza histrionic, Brian Cookson a punctat scurt: „Frauda tehnologică nu e acceptabilă. Cei care o comit, nu au unde să se ascundă și vor plăti, mai devreme sau mai târziu, pentru ce au făcut. Vă vom prinde și vă vom pedepsi pentru asta”. Mai simplu spus, omul e o ființă cinstită, dar nu tot timpul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *