Istoria Turului Italiei: Singura femeie din istoria Il Giro

Era 1924, iar desfăşurarea Turului Italiei era pusă sub semnul întrebării. Majoritatea sponsorilor importanţi se retrăseseră din cauza situaţiei economice a Italiei acelor timpuri. Doar câţiva sportivi se înscriseseră pentru competiţia din Peninsulă, dar unul dintre ei avea statut special. Alfonsin Strada îşi modifica numele pentru a-şi putea vedea împlinit visul. Când s-a aflat adevărul, era deja prea târziu. Alfonsin era de fapt… Alfonsina, singura femeie din istorie care a participat la un mare tur, concurând pedală lângă pedală cu bărbaţii.

În 1891, Alfonsina Morini se năştea în nordul Italiei, la Castelfranco Emilia, lângă Modena, fiind al doilea copil din cei opt ai familiei sale. Tatăl său lucra cu ziua, iar locuinţa era împărţită cu alte 24 de persoane. Alfonsina şi-a petrecut copilăria având grijă de fraţii săi mai mici, dar şi făcând comisioane pentru mama sa, care era, de obicei, gravidă. Pe când Alfonsina avea zece ani, tatăl ei a adus acasă o maşinărie ciudată. În schimbul câtorva pui de găină, un doctor i-a oferit tatălui Alfonsinei o bicicletă veche. Copila a fost captivată încă de la început. În scurt timp, câmpurile pline cu varză sau sfeclă erau străbătute neîncetat de Alfonsina, urcată pe bicicleta care îi oferea libertatea deplină. Lungile plimbări din această perioadă au născut în Alfonsina dorinţa de a părăsi sărăcia şi mizeria în care se născuse cu ajutorul bicicletei.
Începuturile nu au fost însă uşoare. În acei ani, era scandalos ca glezna unei femei să fie expusă în public. Mai mult, exista concepţia că exerciţiile fizice în exces nu erau bune pentru femei şi chiar scandalos ca o femeie să concureze alături de bărbaţi în orice fel de competiţie sportivă. Oamenii au început să o tachineze, iar bărbaţii fie îi făceau avansuri sexuale, fie o considerau nebună. Familia sa era de asemenea scandalizată şi i-a interzis să mai meargă cu bicicleta.
La începuturile secolului trecut, existau foarte puţine femei care mergeau pe bicicletă, iar acestea erau văzute mai mult în spectacolele de circ. Oamenii le credeau chiar posedate de diavol. Dar Alfonsina a auzit despre aceste spectacole, iar la 13 ani şi-a pus în gând să devină o ciclistă faimoasă. Nu a aplecat urechea spre cei care spuneau că este nebună, ea urma să capete un renume mondial!
Pasiunea ei pentru ciclism creştea însă pe măsură ce au început să câştige cursele. La una dintre ele s-a ales cu un porc ca premiu, într-o competiţie în care a concurat atât alături de bărbaţi, cât şi de femei. În 1911, a stabilit un record de viteză, ce avea să reziste 26 de ani. Pe o bicicletă cu o greutate de aproximativ 20 de kilograme, Alfonsina a mers cu 37 de kilometri pe oră! Aceste rezultate nu au avut însă efect asupra familiei sale. Sătule să fie bătaia de joc a localităţii, rudele Alfonsinei au încercat să o determină să devină croitoreasă. Eşec total, visul tinerei era altul.
Familia o împinge să se căsătorească, în speranţa că va uita de bicicletă. Luigi Strada, un inventator, devine soţul Alfonsinei în 1915, iar drumul spre marea performanţă îi era garantat. Lugi, un bărbat cu o viziune modernă pentru societatea antebelică, a încurajat pasiunea soţiei sale, iar în ziua nunţii i-a făcut cadou o… bicicletă! În anii următori, cei doi s-au mutat la Milano, iar Alfonsina a început să se antreneze sub supravegherea soţului.
Prima cursă importantă la care a participat a fost Turul Lombardiei, în 1917. Primul război mondial a “lucrat” în favoarea Alfonsinei. Mulți dintre ciclișiti erau pe front, astfel că destul de puțini concurenți s-au înscris la start. Organizatorii doreau o participare numeroasă, astfel că i-au permis ciclistei să ia startul, mai ales că regulamentul nu interzicea participarea femeilor la competiție. Cursa a avut o lungime de 204 kilometri, iar din cei 74 de concurenți înscriși, au terminat doar 32. Alfonsina a terminat cursa pe ultimul loc, la 1h34’ de învingător, belgianul Philippe Thys.

1924 avea să fie anul în care Alfonsina Strada scria istorie. Directorul “Gazzetta Dello Sport”, Emilio Colombo, a acceptat participarea ciclistei în Turul Italiei. Se întâmpla cu o zi înainte de debutul competiției, când a ieșit la iveală faptul că Alfonsin era de fapt Alfonsina. Era prea târziu, iar Alfonsina a fost primită în caravana şi a primit numărul de concurs 74. Chiar dacă poziția sa în clasament nu a fost una remarcabilă, participarea Alfonsinei la Il Giro a fost un mare succes. Alfonsina a demonstrat că femeile pot susține un efort intens și pot duce la bun sfârșit o competiție de un nivel ridicat.
În primele patru zile de concurs, Alfonsina nu a avut probleme în a termina la timp etapele. În prima dintre ele, Milano-Genova, a sosit la o oră după învingător, dar înaintea multor alți adversari. În etapa dintre Genova și Florența s-a clasat pe locul 50 din 65 de concurenți, pentru ca în etapa Florența – Roma să aibă o întârziere de 45 de minute față de primul loc, sosind înaintea multor favoriți. A urmat apoi etapa dintre Roma și Napoli, unde Alfonsina a demonstrat că merită să fie prezentă în caravana Turului Italiei. După alte două etape în care nu a avut probleme, a șaptea de zi de competiție avea să fie una dramatică. Desfășurată pe distanța de 304 kilometri, între Foggia și L’Aquila, cursa a întâmpinat o vreme potrivinică ce părea că se aliază cu drumurile extrem de proaste din sudul Italiei. Pe parcursul etapei, pe mai multe porțiuni de traseu, concurenții au fost nevoiți să urce în mașini sau pe motociclete pentru a depăși noroiul și gheața care se așterneau pe drum. Alfonsina a căzut pe o coborâre și s-a lovit la un genunchi, dar nu a renunțat. A ajuns la final în timp util, gata pentru o nouă aventură.
Etapa a opta, L’Aquila-Perugia (296km), ar fi trebuit să fie ultima pentru Alfonsina. Cu genunchiul accidentat, sportiva nu a reșuit să termine etapa în timpul stabilit de organizatori. La eșecul din acea zi a contribuit din plin și ghinionul. Pe lângă faptul că ploua torențial, Alfonsina a rămas și fără ghidonul bicicletei, care s-a rupt. Neavând soluții pentru a remedia defecţiunea, Alfonsina părea hotărâtă de abandoneze. Dar o femeie care asista la concurs i-a oferit eroinei o coadă de mătură, astfel că finalul a găsit-o pe Alfonsina concurând cu un ghidon de lemn. La finalul etapei a fost eliminată din clasament, deși mai mulți oficiali au solicitat clemență. În final, organizatorii au decis să o lase pe Alfonsina să concureze, i-au plătit cazarea și masa, i-au oferit chiar și un maseur, dar prezența ei nu era trecută în clasament. Publicitatea pe care ciclista o oferea Turului Italiei din acel an era uriașă. Etapa următoare avea să demonstreze acest lucru încă o dată. La Fiume, Alfonsina sosea cu 25 de minute după învingător, dar a fost așteptată de toți spectatorii prezenți la eveniment. În acea zi, cilista căzuse din nou, iar ultimii metri ai etapei i-a parcurs plângând în hohote. Cu toate acestea, mulțimea a aclamat-o ca pe un învingător! Încurajată de această primire, Alfonsina a strâns din dinți și a terminat Turul Italiei la Milano, după 12 etape și 3.610 kilometri parcurși. Din 90 de cicliști aflați la start, doar 30 au terminat corsa rosa, iar Alfonsina era printre ei.

În anii următori, sportivei i-a fost refuzată participarea în Turul Italiei, dar nu a renunțat la bicicletă. A câștigat mai multe concursuri în Franța, Luxemburg sau Spania. S-a luptat de la egal la egal cu cicliști valoroși și nu o dată i-a învins. După ce a renunțat la concursuri, Alfonsina a rămas fidelă bicicletei ca mijloc de transport până în ultimele zile ale vieții sale. În 1959, la 68 de ani, Alfonsina Strada a încetat din viață, dar numele său a rămas în cartea de istorie a ciclismului. Astăzi, cursele feminine sunt o obișnuință, iar meritul Alfonsinei în această realitate nu trebuie neglijat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *